A doua şansă

Îmi place la Dumnezeu şi că este punctual în împlinirea promisiunilor Lui. Deşi de la nivelul nostru nu întotdeauna lucrurile se văd aşa, planurile lui Dumnezeu se împlinesc la timpul stabilit de El. După 40 de ani de păstorit, Moise s-a resemnat şi probabil că a încetat să mai gândească la ceea ce ar fi putut să facă dacă ar fi fost înţeles. Era cuprins de o mulţumire şi împlinire generală, avea familie şi o meserie din care să trăiască. E adevărat că viaţa lui nu înregistra lucruri mari care să rămână ca moştenire urmaşilor, cel puţin nu lucruri de care să fie mândru. În cei 80 de ani de viaţă, pe raftul anilor se găseau mai mult lucruri care le-au făcut alţii pentru el: (a)mama lui îl ascunde 3 luni pentru a nu fi omorât; (b)fata lui Faraon îl adoptă şi îi oferă o viaţă de VIP la curte, făcând din el un mare om de stat; (c) Ietro îi oferă un cămin, o slujbă şi îi dă mâna fiicei lui. În crizele mari din viaţa lui, Moise a avut întotdeauna pe cineva care l-a salvat, însă el a avut prea puţini oameni pe care să-i salveze. Fugind în Madian, Moise a lăsat mulţi ochi înlăcrimaţi, multe inimi zdrobite, aşteptări înşelate, multe semne de întrebare, şi aproape nici o speranţă de eliberare pentru poporul lui.

Situaţia avea să se schimbe într-o zi banală de păstorit, când Moise are o întâlnire de gradul 0 cu Dumnezeu, în urma căreia este înştiinţat de planul Lui cu poporul Său şi cu Moise însăşi. Pe agenda lui Dumnezeu, se împlinea vremea eliberării poporului din robie şi i-a acordat lui Moise onoarea de a fi agentul uman activ în lupta pentru dezrobire.

Îmi place la Dumnezeu că îţi acordă o a doua şansă. Nu contează ceea ce ai fost atâta vreme cât vrei să devii ceea ce Dumnezeu doreşte să devii. Chiar dacă oamenii ar putea ţine minte cazierul vieţii tale din trecut, Dumnezeu este interesat să te ajute şi să-ţi făurească un prezent şi viitor glorios. Pentru Dumnezeu nu contează că ai fost un păcătos notoriu atâta vreme cât ai dorinţa să devii un sfânt al Lui.