Destinaţia dă frumuseţe drumului

24. Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon,
25. ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
26. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. (Evrei 11)

Despre Moise se pot scrie cronici, cum de fapt s-au şi scris. Cei mai mulţi au scris la superlativ despre el, Scriptura însăşi aproape că îl are prezent în fiecare carte, de 806 ori îl găsim amintit în ea. În termeni moderni, Moise rămâne pe lista oamenilor celebri pe care i-a avut istoria omenirii. Moise continuă să fie citit şi citat şi azi cu mare pasiune deşi au trecut mii de ani de la scrierea ultimei sale cărţi. Dar ce i-a adus lui Moise „celebritatea”?

Citind istoria lui Moise nu ai cum să nu observi că renumele său l-a câştigat refuzând exact lucrurile care te fac azi celebru. Celebritatea promovată azi nu mai este dată de valori  imateriale cum ar fi moralitatea, spiritualitatea şi capacităţi intelectuale. Celebritatea promovată azi este dată de bani/putere, frumuseţe/senzualitate şi incultură generală.

Moise a fost omul care a dispreţuit statutul lui, a dispreţuit comorile Egiptului ca fiind de o mai mică valoare decât răsplata promisă de Dumnezeu. Moise a devenit celebru pentru că a refuzat stea în lumina reflectoarelor lumeşti înşelătoare şi trecătoare. Celebritatea lumească are o dată de expirare şi eşti în prima pagină până apare un altul, apoi devii un obscur, şters. Dumnezeu însă este doritor şi dispus să pună în valoare şi cele mai ratate fiinţe. Pe Dumnezeu  nu-L deranjează murdăria de pe hainele tale şi nici mirosul greu al păcatului tău. El te poate restaura şi El vrea să facă acest lucru.

Moise a fost un înţelept, a cântărit bine variantele existenţiale şi a ales-o pe cea mai bună, calea cu Dumnezeu. Avea doar două variante, să-i putrezească trupul într-o piramidă în valea regilor sau să-L urmeze pe Dumnezeu în drumul spre nemurire. Să mor îngropat în bogăţii sau să mor îngropat de Dumnezeu? Să trăiesc între idoli reci şi sluţi sau să trăiesc în prezenţa Dumnezeului adevărat? Să trăiesc înconjurat de aur sau înconjurat de slava lui Dumnezeu?

Moise a evaluat bine calitatea vieţii. Calitatea vieţii este dată şi de calitatea plăcerilor vieţii. Acest amănunt important este neştiut sau ignorat de marea majoritate a căutătorilor de plăceri. Cei mai mulţi consideră că o viaţă de calitate este dată de cantitatea plăcerilor, cât de multe şi cât mai diverse. Unul dintre cei care a gândit aşa a fost Solomon şi poţi citi despre asta în Eclesiastul 2. Înmulţirea plăcerilor nu aduce bucurie vieţii, nu o îmbogăţeşte ci o secătuieşte de energie. O altă dovadă că înmulţirea plăcerilor nu aduce calitate vieţii este tocmai cantitatea şi perisabilitatea lor. Plăcerea cantitativă trebuie să se reinventeze în permanenţă pentru a putea fi gustată.

Adevărul descoperit de Moise este însă altul: calitatea vieţii este dată de calitatea plăcerilor vieţii. O plăcere este calitativă dacă are origine neperisabilă. Moise a găsit asta la Dumnezeu iar apostolul Iacov subscrie afirmând: „orice ni se da bun si orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iac.1:17). Plăcerea a fi cu Dumnezeu, chiar dacă uneori e posibil să treci prin necazuri şi să înduri lipsuri este mai de dorit decât plăcerea de o clipă a păcatului. Plăcerea păcatului durează o clipă fiindcă viaţa fără Dumnezeu durează o clipă dar aşa cum scrie şi psalmistul „inaintea fetei Tale sunt bucurii nespuse si desfatari vesnice in dreapta Ta” (Ps.16:11). Bucuriile pot dura veşnic doar dacă umbli cu Cel veşnic.

Un al lucru care-l învăţăm de la Moise este că devi ridicol şi eşti în pericol în momentul în care nu trăieşti prin credinţă. Stropirea cu sânge pe tocul uşii ar fi putut părea o chestie inutilă şi fără sens, dar Moise a ştiut că Dumnezeu niciodată nu vorbeşte fără sens şi inutil. Marea Roşie s-a despicat prin puterea lui Dumnezeu dar dacă Moise nu credea în puterea aceasta, nici o minune nu s-ar fi produs. Moise nu doar predica frumos despre Dumnezeu, el şi trăia frumos cu Dumnezeu. Moise credea în imuabilitatea lui Dumnezeu, El nu se schimbă dacă a promis eliberarea.

Viaţa de credinţă este o viaţă specială pusă deoparte pentru cei care nu doresc să trăiască în coliviile de aur ale păcatului. Viaţa de credinţă se trăieşte cu tensiune maximă dar nu din cauza temerii de ce va fi ci datorită experienţelor înalte prin care ai trecut cu Dumnezeu. Să ai o viaţă de credinţă e mai palpitant decât să sari în Niagara cu parapanta.

Faraon când a intrat în mare după Moise şi după popor n-a făcut-o pentru că a avut credinţă ci pentru că a fost un tupeist neobrăzat. El a intrat pe un teritoriu interzis celor fără Dumnezeu. Actul lui a fost un act de sinucidere, a intrat singur în mormântul de ape ignorând puterea lui Dumnezeu şi bazându-se pe carele sale.

Moise a descoperit că destinaţia dă frumuseţe drumului. Drumul poate să fie greu dar răsplata este mare. Drumul poate să fie plin de încercări dar dacă Domnul e lângă tine, greutăţile se împart. Moise n-a plecat niciodată la drum fără Dumnezeu pentru că spre Ţara Eternă doar El ştie drumul.

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

5 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *