Dumnezeu Cel simţit
Ceea ce îmi place la Dumnezeu, printre multe altele, este că e simţit. Dumnezeu nu doar are bunul simţ ci El este bunul simţ. Uneori este atât de simţit că mă supără acest lucru. Aş vrea de multe ori să intervină năvalnic în viaţa mea sau în activităţile mele care nu-i fac cinste. Aş vrea alteori să-mi strice laptopul, televizorul şi alte jucării tehnologice, atunci când nu mai sunt folosite cu cinste şi spre bucuria Lui. Aş vrea să-mi ia graiul, dar să mi-l dea înapoi, atunci când sunt gata să-mi bombardez aproapele cu vorbe dureroase. Dar El nu o face pentru că îmi respectă prea mult libertatea. Dumnezeu nu poate fi acuzat de nimeni de abuz. Ar trebui să ne ia cu fiori când ne gândim la faptul că Stăpânul universului, devine uneori atât de mic şi atât de dispus să ne respecte libertatea, încât se lasă oarecum la cheremul nostru: „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el…!
Dumnezeu ne respectă intimitatea, deşi El ştie ce se petrece în intimităţile noastre. Atunci când la clanţa uşii vieţii noastre este pusă atenţionarea: „Nu deranjaţi!”, El respectă asta deşi suferă când este respins. Când firea noastră e în pat cu diavolul, Isus nu dă buzna ca nişte trupe de mascaţi, să-l ia de acolo, ci în durere aşteaptă momentul când din nou să ne curteze, iar apoi aşteaptă.
Diavolul, în schimb, este cel mai mare nesimţit. Este un fel de gangster tupeist ce îşi face veacul prin ghetoul universului. El încalcă flagrant libertatea umană. Luaţi de exemplu relatările biblice despre demonizaţi, oameni ce odată în viaţa lor au dat găzduire duhului cel rău, frumos şi plăcut deghizat. Îi vedem batjocoriţi atât de josnic, cu spume la gură, tăiaţi pe corp, aruncaţi în flăcările focului, devenind epave umane, dezbrăcaţi de orice asemănare cu Dumnezeu, Creatorul lor. Sau priviţi la alcoolicii, drogaţii, viciaţii de orice fel, care trăiesc lângă noi, şi veţi vedea cum diavolul suprimă libertatea umană. Cât de greu scapă oamenii de el, odată ce l-au primit în vieţile lor. Şi priviţi la Dumnezeu; cât de repede pleacă El când este alungat şi nu mai este dorit în viaţa noastră.
Când Dumnezeu este în viaţa ta, eşti transformat, eşti schimbat, eşti tot mai la fel ca El. Când diavolul este stăpânul tău, eşti schimonosit, eşti mutilat, eşti mai la fel ca el.
Nu este trist că cele mai multe uşi i se deschid acestui nesimţit milenar? Nu este dureros că atât de multe uşi sunt trântite în faţa lui Dumnezeu care ne respectă şi ne iubeşte?
Îţi multumesc Doamne că mă respecţi şi mă iubeşti nemărginit. De dragul a ceea ce eşti Tu, vreau să fiu al Tău!