Cerul nu este roata de rezervă a vieţii!

rearwindow

21. Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

22. Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

23. Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”

24. Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!”

26. Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?”

27. Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.” (Luca 10, 21-27)


În biserică, am luat parte la multe „procese” care priveau cazul tânărului bogat prezentat în Evanghelii. Era acuzat săracul de nemintoşenia lui: „cum să renunţe el la cer pentru nişte posesiuni care oricum nu le putea avea pentru multă vreme?” , ziceau unii. „vedeţi fraţilor ce face bogăţia, banii cu omul? Îl desparte pentru totdeauna de Dumnezeu, de Paradis”, continuau alţii. După terminarea „proceselor”, plecam cu toţii acasă, bucuroşi că nu suntem ca el, fiindcă…noi nu suntem bogaţi (deşi mulţi ne-am fi dorit). Am descoperit apoi că cei care acuză, la fel ca David odihioară, se acuză. Aşa că mai departe… haidem într-o mică excursie în viaţa lui şi în viaţa noastră.

Părerea mea este că tânărul acesta credea că primirea cerului era o chestiune de afacere, când de fapt este vorba de relaţie. Pentru el cerul era o asigurare pentru viitor, pentru atunci când, aşa cum spune Solomon: „vin zilele cele rele când încep să tremure paznicii casei, se opresc cei ce macină, se întunecă cei cese uită pe ferestre şi se închid cele două uşi care dau în stradă”(Eclesiatul 12). Pentru el, Cerul era un fel a-ţi asigura viaţa după ce ai ajuns la pensie. Acum avea tot ce îi trebuia: bani, influenţă, prieteni, afaceri prospere, proprietaţi, tinereţe, sănătate, etc. Nu ziua de azi îl preocupa pe el ci ziua de mâine. Ceea ce el nu ştia, şi nu ştiu mulţi, este că cerul este o alegere de azi şi de fiecare zi. Cerul nu este roata de rezervă a vieţii ci este viaţa însăşi. Cerul nu trebuie privit ca fiind locul oamenilor expiraţi pe pământ, locul rebuturilor, locul legumelor gata de alterare. Nu da diavolului ce ai mai bun din tine şi din viaţa ta, ca apoi după ce eşti jefuit de tot şi de toate să te întorci la Dumnezeu, sperând să ajungi în ţara nemuriri. Dacă nouă nu ne place să mâncăm un măr început de un jegos, de ce L-am obliga pe Dumnezeu s-o facă când e vorba de viaţa noastră. Oamenii care nu au cerul în inima lor în fiecare zi, îşi consumă viaţa în loc să o trăiască. Când Isus i-a spus să vândă tot ce are, i-a cerut să facă un transfer de fonduri din contul pământesc spre cel ceresc. Adunând aici în mod egoist, rămâi fără nimic acolo. Dar investind aici, oferind şi altora, aduni acolo o comoară ce nu se poate pierde.

Cerul se poate pierde şi dacă nu eşti bogat în cele materiale. Nu atât de bani e vorba aici cât de viziune şi întelepciune. Eşti dispus să renunţi la ceea ce ai şi ce eşti pentru a fi ce vrea Isus să fi şi pentru a avea ce vrea Isus să ai. A te lăsa pe mâna lui Isus este o aventură a încrederii, aventură pe care mulţi nu o doresc. Ce vei face când Isus îţi cere să renunţi la ura ta pentru aproapele tău? Ce vei face când Isus îţi va cere să renunţi la păcatul tău ascuns? Când îţi va cere să renunţi la bârfă, la orele petrecute în faţa televizorului sau computerului în mod inutil, cum vei răspunde? E adevărat că unii vor pierde cerul din cauza bogăţiilor trecătoare, dar la fel de adevărat este şi faptul că alţii vor pierde cerul din cauza egoismului, urii faţă de aproapele, mâniei, nemulţumirii, lipsei de relaţie cu Isus, şi altele de genul acesta. Intrarea in cer ne-a fost câştigată şi garantată de Domnul Isus. Altfel spus noi toţi avem şi paşaport şi viză pentru a ajunge acolo, chiar şi cheltuielile si modul de deplasare până acolo ne sunt asigurate. Cei care nu vor intra, vor fi aceia care fără să-şi dea seama, poate, şi-au pierdut paşaportul cu tot cu viză, adică pe Isus, fiindcă primirea cerului este o chestiune de relaţie, relaţie cu Isus, Domnul Domnilor şi Împăratul Împăraţilor. Cât de imporatant este Cerul şi Domnul cerului pentru tine? Să ţi cerul aproape!

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

5 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *