Cruci la alegere !

Simon800wH

Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf (Marcu 15, 21).

Obosit, bărbatul vânjos, se întorcea de la robota câmpului. Era vineri şi omul trebuia să ajungă mai devreme acasă. Peste câteva ore, apusul soarelui anunţa venirea zilei Domnului, Sabatul, şi totul trebuia să fie pregătit în ceea ce ţine de el. Soţia lui, probabil era aproape gata cu gătitul şi copiii o ajutau la curăţenie. Avea doi băieţi, Alexandru şi Rufus. În drum spre casă observă, de cum intră în cetate, multă agitaţie. Imediat şi-a dat seama despre ce era vorba: „Pilat a trimis spre răstignire alţi rebeli”, se gândi Simon, „trebuie să fie şi Baraba între ei”. Din curiozitate, nu din plăcere, se amestecă în mulţime să vadă poate un Baraba umilit, învins. Aproape fiind descoperă că nici unul dintre cei trei condamnaţi nu este vestitul rebel şi tâlhar. Îşi dă seama că doi dintre ei trebuie să fi fost din breasla lui Baraba, dar al treilea… Are trăsături nobile în ciuda supliciului la care a fost supus. Ceva îl atrage la Isus, la modul supus în care suferă. La un moment dat Isus cade sub cruce epuizat, iar căderea această aduce cu ea ridicarea lui Simon. Silit de brutalul soldat, ia crucea de pe spatele lui Isus, o pune pe a lui şi drumul infamiei continuă. Deşi obosit de munca depusă la câmp, purtarea crucii, îi aduce un confort, îl apropie de Cel ce o purtase mai înainte, iar simţământul că tocmai se întâlnise cu Fiul lui Dumnezeu pune stăpânire pe el. Ajuns pe deal, pune crucea jos, participă la răstignire şi cu paşi repezi se îndreaptă spre casă, unde îl aşteptau, îngrijoraţi, membrii familiei. Întrebat ce s-a întâmplat, a răspuns scurt: „am purtat o cruce…”  şi căzu din nou pe gânduri, dar se vedea că era un om schimbat.

Crucea te schimbă. Purtarea crucii lucrează trasformarea ta, dar şi viceversa este adevărată. Refuzul de a-ţi purta crucea te va schmiba, însă nu după chipul lui Isus ci după chipul lumii care L-a răstignit. Isus nu ne pune să purtăm o cruce ca a Lui, pentru că nu mai este nevoie, dar în drumul asemănării cu El, avem de purtat propria cruce, dată fiecăruia după puterile Lui. Când vei cădea sub greutatea ei, nu abandona drumul, întotdeuna va fi un Simon din Cirena care să te ajute, întotdeuna Îl vei avea pe Isus ca sprijin. E plin creştinismul de cruci dar e atât de gol de Isus. E mai uşor să ai o cruce la gât decât s-o ai în inimă. E mai convenabil firii noastre să te închini cu trupul, ca un păgân, în faţa unei cruci, decât să-ţi închini viaţa întreagă lui Dumnezeu. Sunt milioane de cruci în lume, cel puţini două de creştin, dar nu mai vezi nici o răstignire… de sine. Cine este de acord să-ţi pironească cu entuziasm marele EU, ca Isus să ocupe tronul în viaţa noastră? Cine este primul care să dorească să-şi răstignească răzbunarea, ura, falsa închinare, propria plăcere, păcatele îndrăgite, etc? Cine va lăsa ca umblările fără Dumnezeu şi acţiunile lipsite de duhul Său să-i fie pironite? Dar limba, acest mădular care ne creează atâtea probleme, limba, cine o va da la răstignit?

Aceasta este puterea crucii, te face un altfel de om, om după inima lui Dumnezeu. Dacă transfomarea vieţii tale, după modelul vieţii lui Isus, nu are loc, atunci nu porţi crucea care trebuie. De purtarea unei cruci oricum nu scăpăm. O cruce tot luăm în spate, fie e crucea care o primim atunci când ne hotărâm să umblăm în viaţă ca Isus, fie e crucea care ni se dă respingând umblarea ca şi Isus. Da, Satana are mare plăcere să-ţi dea crucea lui. E mai estetică decât cea pe care Isus ţi-o oferă, şi mai uşoară… ,la început. Mulţi se cred foarte deştepţi că au acceptat oferta diavolului deşi ei nici nu ştiu cu cine au făcut pact. Sub mantia religiei mulţi demoni se ascund. Numai cine poartă crucea adevărului îi poate demasca. Aparent poţi face ce vrei, ce-ţi place şi ţi se pare uşoară varianta short-cut a Satanei, dar pe măsură ce înaintezi în viaţa cu crucea lui, dacă nu te deştepţi, vei sfârşi cu sfărâmarea coloanei vertebrale morale a vieţii tale. Crucea Satanei îţi rupe oasele şi te secătuieşte de orice energie divină, îţi va ucide sufletul şi te va scoate din împărăţia lui Dumnezeu. La fel cum nu toate alegerile duc la cer, tot aşa nu toate crucile, care au invadat lumea creştină, sunt ale lui Isus.

Crucea pe care ne invită Isus s-o purtăm, pare grea la început şi e adevărat că mulţi te hulesc şi te batjocoresc că nu ai minte. Când cei mai mulţi le poartă la gât, tu de ce să fii nebun să o porţi în spate şi-n inimă. Aşa au râs şi de Isus, dar tu ştii finalul, nu? Isus e mereu lângă tine să-ţi şteargă sudoarea şi să-ţi dea o mână de ajutor. El a trecut pe aici şi ştie cum e, de aceea, dacă hotărăşti să mergi până la capăt, crucea îţi va fi tot mai uşoară, fiindcă tot mai mult din ea va duce Isus. Crucea ta pentru El este uşoară, crucea Lui a fost grea. De aceea nu renunţa, chiar dacă răstignirea firii păcătoase, care şi-a făcut palat în inima ta, este grea. Cerul e la o distanţă de răstignire, dar tu decizi când şi dacă vrei să faci jertfa aceasta. Nu uita: fără cruce, nu există coroană!

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

1 comentariu

    Intrigant cum pentru fiecare dar primit din mana Lui Isus, satan a pregatit o contrafacere …sublim cum pentru orice contrafacere a lui satan, Domnul Isus, mai inainte de-a fi lumea, a pregatit autenticul! Transferul crucii asupra pacatosilor, este semnul iertarii, al iubirii, al curatirii, al rascumpararii. Cati dintre noi mai refuzam acum sa o purtam?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *