Evanghelia Paştelui

The-risen-christ

Paştele nu e o sărbătoare a pântecului ci a sufletului. Isus a mancat foarte putin in seara aceea. Isus a stat mai mult cu Tatăl Lui în rugăciune. Ucenicii, care probabil au mâncat mai bine, au adormit după ce au ajuns în grădină. O sărbătoare a învierii fără prezenţa Celui înviat în viaţa ta, nu e sărbătoare autentică, e altceva, ceva nesfânt.

Isus a purtat acea coroana de spini ca tu şi eu să putem purta o coroana de aur. Nouă nu trebuie să ne sângereze capul ci inima atunci când păcătuim inaintea lui Dumnezeu.

Noi zicem că ne place învierea, învierea lui Isus, dar nu e adevărat. Nouă ne place răstignirea. Ca şi evreii cei mai mulţi de atunci, ne bucurăm de răstignire nu de înviere. Ne-ar plăcea şi azi să-i vedem rastigniţi pe cei care nu-i iubim. Ne place răstignirea şi n-ar fi bai asta, dacă am răstigni ce trebuie şi pe cine trebuie pe cruce. Noi răstignim valorile morale, bunul simţ, dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, omenia, armonia, pacea. Le atârnăm pe crucea păcatului şi lăsăm pe alţii să râdă de noi că am ucis tot nobilul din noi. Punem pe cruce tot ce mai e bun în noi şi ne păstrăm tot ce e rău. Nu astea trebuie răstignite, ci egoismul, neomenia, imoralitatea, ura, răzbunarea, tot răul până la ultima rămăşiţă.

Nu ne place învierea pentru că aceasta înseamnă a doua şansă pentru cei mi-au greşit. Înseamnă să laşi totul în urmă, să ierţi totul, chiar dacă asta înseamnă 30, 50 de ani de  istorie de conflict, de durere. Învierea este o viaţă nouă, pentru mine, pentru tine, pentru toţi. Hristos a dus cu El în mormânt păcatele milenare ale oamenilor, păcate care L-au jignit, L-au lovit, şi L-au costat viaţa. Isus a dus cu El şi păcatul celor ce Îl scuipau, huiduiau. A dus cu el în mormânt şi păcatul lui Irod, lui Caiafa, Ana, Pilat, sodaţilor batjocoritori care I-au adus atâta durere prin biciuirile lor. Isus a iertat tuturor tot şi a înviat oferind tuturor a doua şansă, oferind tuturor iubire necondţionată. Asta e învierea – dar cine să o vrea? Tu o vrei? Vrei să trăieşti învierea în propria ta viaţă? Lasă-L pe Dumnezeu să dea la o parte acele lucruri, obiceiuri, trăiri care te ţin mort în păcatul tău altfel degeaba vine învierea. Hristos a înviat! Dar în inima ta?

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

5 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

2 comentarii

    „Evanghelia Pastelui” s-a pierdut in lumea posmoderna. A fost acoperita de colbul traditiilor pagano-crestine. A ajuns o sarbatoare comerciala abia asteptata pentru vanzatorii din moll-uri, din piete, dar si pentru vanzatorii de iluzii…
    Avem nevoie de experienta „iesirii”… Ori aceasta inseamna acceptarea Mielului mort si inviat!
    Semnul acesta al sangelui pus in fiecare viata!
    Crestinismul modern mai crede in asa ceva?
    Miel,sacrificiu, sange, credinta, mormant de apa, Marea Rosie… mai au valoare toate acestea astazi cand sarbatoresti cu mancare buna, bauturi fine, muzica, petrecere, oua colorate, iepurasi de tot felul!
    „Evanghelia Pastelui” s-a metamorfozat, printr-un hopus-pocus, in „evanghelia iepurasului”, precum „evanghelia Betleemului” a devenit „evanghelia porcului de craciun”!

    dureros de adevarat, ceea ce spuneti. nu a fost nici unul dintre prietenii lui Isus, dintre ucenicii Lui să se incingă la un chef, la mese pompoase si udate de bauturi, intr-o seara ca cea de vineri. iar la inviere nici unul nu a ciocnit ouă rosii. de sarbatorile acestea doua fiinte sunt celebre: iepurasul şi gaina. atat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *