Samson şi vulpile
1. După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă nevasta şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevasta mea în odaia ei.”
2. Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o urăşti”, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este sora sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o, dar, în locul ei.”
3. Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de filisteni, dacă le voi face rău.”
4. Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi şi a luat nişte făclii; apoi a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc.
5. A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grânele filistenilor şi a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât şi grâul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini. (Judecători 15).
După o vreme, când mânia lui Samson se potolise şi se pare că era gata să-şi ierte soţia, acesta se hotărăşte să-i facă o vizită de împăcare, aducând cu el şi un dar ce se oferea în timpul acela. Cred că atunci când socrul lui l-a văzut la uşă, a înlemnit. Samson, cu tupeul caracteristic, cere să-şi vadă soţia. Este oprit de fostul lui socru, dându-i şocanta veste că „de când nu s-au mai văzut, fata la alt bărbat a trecut”. Tremura tot bătrânul, fosta nevastă infidelă, la fel. Încercând să-l potolească îi oferă fata cea mai mică şi mai frumoasă pentru a-i fi soţie. Samson refuză oferta şi cântărind bine situaţia, decide să se răzbune pe aceia care erau principalii vinovaţi pentru starea de lucruri în care se afla el.
Modalitatea de răzbunare a lui Samson este una ciudată. Ne-am fi aşteptat ca el să-i caute pe aceia care începuseră jocul murdar şi să le dea, cel puţin, o mamă de bătaie de neuitat. Dar nu o va face decât mai târziu, prea târziu chiar. Cred că Samson a dorit o răzbunare prin umilire şi batjocoră, o răsplată cu aceiaşi monedă. Samson nu a ridicat miza jocului, deşi putea să o facă dacă îi căsăpea pe vinovaţi. El o va face doar după ce, duşmanii lui, o vor face.
După părerea mea, Samson a greşit şi aici, deoarece el şi-a satisfăcut copilăreasca poftă de răzbunare, dând la o parte cauza lui Dumnezeu. Dumnezeu însă se va folosi şi de această ocazie pentru a-şi continua lucrarea de eliberare, deşi din cauza lui Samson, aceasta se făcea anevoie.
Faptul că a prins 300 de vulpi, sau şacali, după unele traduceri, nu a fost o ispravă pe măsura aşteptărilor care le avea Dumnezeu de la el. Ca faptă în sine, prinderea acestor animale, este într-adevăr, impresionantă. Samson nu va reuşi să înteleagă pe deplin că filistenii nu sunt doar duşmanii lui, ci şi ai lui Dumnezeu şi ai poporului din care făcea parte. Deşi era închinat Domnului, Samson trăia după filosofia vremii când „fiecare făcea ce îi plăcea”. În loc fie un exemplu în ascultare, a fost adesea cel care dădea startul în nepăsarea faţă de cele divine.
Când te apuci de prins vulpi, deşi Dumnezeu ţi-a dat puterea să eliberezi poporul tău, denotă atât nepăsare faţă de misiunea ta cât şi risipirea inutilă a puterii oferite, înseamnă nu doar risipirea talentului ci şi sfidarea cauzei.
Ca şi lui Samson, Dumnezeu a oferit fiecăruia dintre noi daruri care să le folosim în scopuri înalte, nu în activităţi şi lucruri de nimic. Dumnezeu nu va fi niciodată impresionat de ceea ce facem cu darurile oferite, dacă nu sunt în slujba adevărului, curăţiei sau sfinţirii, chiar dacă de pe margine ai putea fi aplaudat de cei răi, pentru show-ul păcătos prestat.
Indiferent de puterea oferită, fie că este intelectuală, spirituală sau fizică, aceasta va creşte şi va fi o binecuvantare dacă o investeşti în cauza veşniciei. Foloseşte-ţi puterea, făcând lucruri mari pentru Dumnezeu, lasă pe alţii să se ocupe de prinsul vulpilor. Nu merită! Vei obosi inutil şi vei rămâne cu răni care nu sunt semnul eroismului ci egoismului.