Uite apocalipsa, nu-i apocalipsa!

Când vine vorba de sfârșitul lumii oamenii se împart în mai multe categorii: ignoranți, sceptici, naivi și creduli, devianți, neinformați, panicați, relaxați, necredincioși, realiști și echilibrați.

Veștile apocaliptice de tip comerț care s-au tot transmis din 1999 încoace, au ridicat anumite mulțimi de oameni pe culmile freneziei, panicii și delirului, în timp ce pe alții i-a lăsat reci și indiferenți.

Apocalipsă de prost gust, se poate numi ceea ce am tot auzit în ultimii ani. Dacă până cu ceva timp în urmă, oamenii ba chiar biserici creștine nu prea deschideau Scriptura la Apocalipsa, acum toți suntem cu picioarele pe ea. Peste noapte, la fel ca ciupercile după ploaie, foarte mulți oameni au devenit (pseudo)experți în Apocalipsa, de la ciobanul de la stână care interpretează Apocalipsa după lipsa de interes a oilor față de transhumanță, până la astrologi care ne atrag atenția să ne ferim de alinierea cu steaua apocaliptică Pelin.

Apocalipsa după oameni, a fost, este și va fi până la o vreme, o împletire de tragico-comic, de agonie și extaz, de râs cu plâns. Tot așteptată și apoi amânată, un fel de păcălire mincinoasă desprinsă parcă din poveste românească pentru copii: Petrică mincinosul, oile și lupul. Oamenii au început să se cam sature de amenințarea apocalipsei, iar asta le va fi fatală la adevărata apocalipsă.

Da, va fi apocalipsă însă în regia lui Dumnezeu, și asta n-ar trebui să ne sperie decât dacă nu prea ne avem bine cu El. Apocalipsa, așa cum o descrie Biblia, este una a speranței care culminează cu o strămutare de dincolo de cerul nostru albastru a acelora pe care Dumnezeu îi alege ca vecini de eternitate.

Apocalipsa biblică este mult diferită de toate scenele apocaliptice propuse de Hollywood, oameni de știință sau mayași. Apocalipsa biblică este una care descrie detalii care au loc în spatele cortinei vizibile ochiului uman. Apocalipsa, descoperă (pentru că așa se traduce ”apocalipsa”) în linii mari lupta milenară dintre Hristos și Satan care se dă pe această planetă amăgită de acest șarpe străvechi. Hristos n-a putut fi învins de aceea balaurul Satan și-a întos armele urii împotriva creației lui Dumnezeu, cu predilecție, omul.

Apocalipsa biblică ne spune că în spatele tuturor catastrofelor planetei și a răului mizer se află un autor, diavolul care este ajutat de argații lui, îngerii decăzuți, precum și pământenii înșelați de el.

Ce face Dumnezeu? Cartea biblică, Apocalipsa ne spune că El așteaptă. Așteaptă sa fie învitat de oameni în viața lor pentru a-i reface după Chipul Său (Apoc. 3,20). E lesne de observat azi că nu prea e primit, ba dimpotrivă, e huiduit, alungat, blasfemiat, negat, învinovățit, etc.

În acest timp de așteptare, Dumnezeu este și activ, El ține prin slujitorii Săi îngeri, cele patru vânturi ale prăpădului global, intervine în ajutorul creaturilor Sale care ar fi fără apărare împotriva unui asemnea dușman malefic (Apoc. 7,1).

Conform planurilor lui Dumnezeu, cel vizat pentru distrugere veșnică este Satan și îngerii lui. Pentru el și ai lui a fost pregătit iadul învăpăiat, doar aceștia ar fi trebuit să servească drept combustibil pentru acest foc Mat. 25,41). Din păcate însă, vor fi și oameni, prea mulți chiar. Iar acestă mare mulțime de oameni va fi compusă din aceia care și-a făcut o profesie din păcat, care L-au ținut pe Dumnezeu la mare depărtare de viața lor, împotrivindu-se oricărei implicări divine plenare în viața lor: „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa 22,15).

Apocalipsa Bibliei, vorbește despre dragoste și respect; Dumnezeu iubește omul iar această iubire Îl determină să facă dreptate: cine este cu El vor rămâne pe veci cu El, cine este împotriva Lui vor avea parte de moarte veșnică. Pedeapsa pentru neascultare în cazul celor pierduți nu este un gest totalitar ci unul de respect față de omul care și-a croit soarta fără El. Finalitatea alegerii de a trăi viața fără Dumnezeu este moartea, și această este mai degrabă o consecință decât o pedeapsă. Depărtați de Acela care este viața și deține viața, nu poate exista trăire la nesfârșit.

Toate scenariile apocalpitice sugerate până acum de oameni (explozii solare, asteroiul, găurile negre, invazia extratereștilor, un război mondial nuclear, etc), deși produc teroare, au în comun aceleași filozofii și speranțe deșarte:

• Pământul o poate lua de la zero și fără Dumnezeu.
• Poți supraviețui apocalipsei și fără Dumnezeu.
• Vor supraviețui aceia care fie au avut noroc, fie au avut adăposturi sigure.

Apocalipsa după ureche ne transmite ideea că deși va fi moarte, nu vom muri toți, că până la urmă nu va fi un sfârșit al lumii, ci doar o transformare a ei. Noua lume fie se va conduce după regului bine stabilite de elitiști, fie va fi o luptă continuă pentru supraviețuire. Acest mod de gândire este demontat de Scriptură care spune că „pământul cu tot ce este pe el va arde” (2Petru 3,19).

Aceste scenarii apocaliptice grotești le preferăm în schimbul adevărului despre sfârșitul lumii deoarece nu ne obligă la o schimbare lăuntrică după cum cere Dumnezeu, prin pocăință. Apocalipsa după oameni ne dă dreptul la viață indiferent de caracterul nostru, iar pregătirea pentru apocalipsa myașă a dovedit aceasta (buncăre de alimente și înarmare până în dinți).

Apocalipsa deviantă a timpului nostru, poartă amprenta tatălui minciunii, Satan care ne dorește distanțați de adevăr deoarece este conștient că un contact cu Adevărul poate aduce revenirea în fire a omului. Iar adevărul Apocalipsei lui Isus este că vor trece cu bine de „apocalipsă” doar aceia care sunt în cartea de onoare a Cerului, adică a aceia care nu doar că au crezut în Dumnezeu ci, prin pocăință, au trăit în viața aceasta cu și pentru El. De ce nu ai fi și tu unul dintre ai Lui?