Atenție, se filmează!
„… Am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni”. 1 Corinteni 4,9
E posibil ca de multe ori ceea ce facem să nu ni se pară important. Avem impresia adesea, că suntem sub imperiul viciosului cerc: muncă, acasă, iar muncă şi iar acasă. Sau aşa cum amintea o reclamă, suntem bolnavi de sindromul biropat. Considerăm, mulți dintre noi, că nu facem mai nimic important în 24 de ore, însă nu trebuie să uităm că indiferent ce facem, totul are o importanță, fie în bine, fie în rău. Deoarece suntem nişte oameni care contează, tot ce facem devine important. Iar importanţa noastră nu vine de la materia din care suntem făcuţi nici de la ceea ce realizăm noi, ci de la faptul că Isus a murit pentru noi, considerându-ne valoroşi în ochii Lui. Fiecare faptă a noastră schimbă lumea; calitatea acţiunilor noastre determină calitatea lumii noastre.
Când alegem să iubim în ciuda urii existente si publicitate, când suntem mânaţi de compasiune faţă de semenii noştri, ajutându-i, făcându-le câte un bine, lumea de lângă noi trece printr-o frumoasă schimbare. Când iertarea şi acceptarea semnenilor este manifestată pe pământ, cerul cântă „Slavă! Slavă!”. Fiecare gest al iubirii, pune un stăvilar potopului de ură existent aici pe tărâmul nostru răzvrătit, iar cu cât ne iubim mai mult unii pe alţii şi pe Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu se extinde.
De 6000 de ani, înainte ca orice tehnică modernă să fie dezvoltată, îngerii, se uitau la noi la fel cum ne uităm la pelicula dintr-un cinematograf. Iar viaţa noastră bate filmul. De 6000 de ani îngerii privesc tragediile noastre, violenţele noastre, crimele noastre, comediile noastre şi poveştile noastre de dragoste.
De la căderea în păcat încoace, poveştile de dragoste s-au degradat atât de mult încât, cei mai mulţi, am ajuns să credem că dragostea există doar în poveşti. Nu am văzut noi la cinema-urile noastre atâta violenţă câtă au văzut îngerii de acolo de sus, de-alungul acestor milenii și îmi dau seama că vor mai trebui să ne privescă, o vreme, cum ne urâm şi ucidem. Dacă măcar noi creştinii am lăsa ura la o parte şi am începe să ne iubim, dacă am schimba războiaele în simfonii de pace, dacă ne-a lupta doar împotriva egiosmului nostru, atunci îngerii și oamenii ar avea scene plăcute de vizionat.
Ce ar fi dacă noi, pământenii ne-am face rating prin fapte de iubire !?! Ce ar fi dacă de azi am citi, învăţa şi trăi scenariul pe care Dumnezeu l-a scris pentru fiecare din noi? Ce imagini vrei ca vedea îngerii şi cerul să surprindă și să imortalizeze în dreptul tău? Pentru că universul, lumea şi oamenii care o compun privesc şi azi la noi, fie ca tot ce vor vedea să-i umple de uimire şi admiraţie! 5,4,3,2,1… Atenţie, se filmează!