Dacă mâine nu ar mai veni…

Dacă mâine n-ar mai veni, tu ce ai pierde, ce ai regreta?

Uneori am impresia ca ne straduim sa ne nefericim ca mai tarziu sa murim cu regretul ca am fost nesabuiti. Regretam adesea ceea ce pierdem cu toate ca am avut ocazii după ocazii ca sa ne bucurăm la maxim de tot ce am avut. Sa traiesti o viața fără regrete înseamnă de fapt sa-ți traiesti viața fără sa faci ceva regretabil. Ne comportam adesea si cu cei dragi ca si cum ei nu ar speciali, pentru ca atunci când ii pierdem sa realizam ca tot ce a fost special in viața au fost tocmai ei.
Dacă mâine nu ar mai veni as pierde bucuria de a mai trai si as regreta cu durere zambetele odraslelor dragi. Mi-ar lipsi sa-i privesc cum dorm, cum se joaca si cum stau la masa. Mi-ar fi nespus de dor sa-i aud cum rostesc in cor „tata”.
Dacă mâine, pentru mine nu ar mai veni, as regreta ca nu am putut sau nu am vrut sa iubesc pe mai mulți, si… mai mult.
As plânge despartirea de întreg, de EA, de ei, de voi si alții…
As protesta probabil ca am avut prea putin timp si m-as teme ca mi s-ar răspunde ca am avut destul.
Dacă mâine, pentru mine nu ar mai veni, m-ar bucura sa știu ca sunt iertat si mantuit.
Dacă mâine nu ar mai veni as face ca azi sa fie de neuitat…

Pentru voi toți… O Sărbătoare a nasterii de rememorat si zilnice trairi de neuitat!