Ordinar sau extraordinar?

„Și-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.” (Judecătorii 19,17)

Samson nu a fost un om obișnuit însă deosebirea dintre el și restul oamenilor nu s-a evidențiat decât prin forța fizică. Privind la viața lui s-ar părea că tot ceea ce voia Samson era să scape de privilegiul de a fi deosebit.

Încă din pântecul mamei sale Samson a fost pus deoparte pentru o viață și misiune extraordinară. A fost dacă vreți, cel mai privilegiat dintre judecători. Nici un judecător până la Samson nu a fost adus pe lume cu acest scop atât de precis. Fiecare dintre ei au trebuit să-și depășească condiția, să-și dovedească capacitatea de lider, fiecare a trebuit să se desprindă din clasa oamenilor obișnuiți pentru a ajunge eroi.

Nu și Samson, Dumnezeu i-a pus în codul genetic tot ce era necesar pentru a fi un viteaz, un erou, un neobișnuit. Samson a fost născut să fie mare dar a trăit ca un om care a dorit să fie mic. A fost adus la existență pentru a fi un mic  soare dar a ales să trăiască aproape toată viață la granița cu întunericul. Marea lui misiune a devenit marea omisiune.

Diavolul a umblat tot timpul după el cu foarfeca doar că Samson și-a dat seama prea târziu de asta. Samson era un om extraordinar în care Dumnezeu a investit valori și capacități de invidiat însă toată măreția lui Samson consta în dependența lui de Dumnezeu. Echilibrul său existențial era conferit în mod exclusiv de corzile divine asupra cărora și-a dat acordul de a fi tăiate prin fiecare nesupunere.

Samson a fost născut să fie pus deoparte pentru Dumnezeu și misiunea Sa dar încă din tinerețe Samson a stat mai mult departe de tot ce trebuia să facă.

Samson își dinamitează sistematic iubirea ajungând până acolo încât să nu mai știe ce înseamnă aceasta cu adevărat. De la fata din Timna și până la Dalila, Samson s-a risipit atât din punct de vedere moral cât și spiritual. Samson și-a ales întotdeauna greșit iubirile fiindcă a stat mai tot timpul departe de Cel care-l iubea cu adevărat. A ajuns aproape de final să-și deschidă inima față de o fiică a diavolului ca o consecință a îndepărtării constante de Dumnezeu. Deși nu avea voie să bea vin sau să guste struguri datorită legământului de nazireat, îl găsim pe Samson prin podgorii ucigând lei în loc să-și răpună poftele.

Samson a fost un om nefericit pentru că tot ceea ce a făcut toată viața a fost să fugă de adevărata fericire.  Satana a știut că nu poți doborî un om ales de Dumnezeu să fie mare decât dacă îl determini să se desprindă de legăturile cu Cel Preaînalt și dacă-l faci să creadă că nu este nimic interesant să fii un om extraordinar dacă nu te poți distra așa cum o fac ceilalți.

Ultima legătură vizibilă care i-a mai rămas cu Dumnezeu era semnul puterii sale, părul. Când și-a dezvăluit secretul, Samson a fost aruncat direct în rândul epavelor umane.

Nimic nu este mai provocator și frumos în viață decât să fii acel om extraordinar gândit de Dumnezeu. Tăvălugul precarității și cotodianului anost trece azi mai mult ca oricând peste generații vechi dar mai ales noi, încercând culcarea la pământ a tot ce se înalță maiestos. Trăim acum în epoca omului banal, obișnuit iar toți cei care doresc să iasă din acest model existențial se găsesc în postura omului arătat cu degetul.

Într-o lume care are ca filozofie de viață uniformizarea și platitudinea, omul extraordinar devine o amenințare, o piedică în calea devalorizării umane programate. Prin diversele mijloace de informare se duce o luptă acerbă împotriva frumosului natural, moralității, genialității, inventivității și spiritualității. Modelele expuse public sunt de fapt niște contramodele în toată regula care promovează valori jefuite de orice valoare, o nouă morală care nu conține nici o morală, un succes secătuit de frumos și noblețe.

Dumnezeu ne-a chemat la măreție și tot ce este mai prejos de aceasta înseamnă o jignire adusă Creatorului. Isus Hristos Însuși întreba cu o greutate în glas: „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?” (Matei 5,46.47 – subliniere personală).

Omul extraordinar acționează contracurentului având un program existențial descărcat de Sus. El dă pești în schimbul șerpilor, pâini în locul pietrelor ce l-au rănit și își întoarce și celălalt obraz pentru a promova o divină schimbare. El este mai fericit să dea decât să primească, dispus și gata mereu să ridice și nicicând să doboare. Comoara lui este un caracter sfânt la care muncește cu sârguință toată viața. Iar cea mai mare valoare este Mărgăritarul de mare preț, Domnul Isus Hristos.

Omul neobișnuit este răbdător, plin de bunătate, credincios, bucuros, mulțumitor, plin de dragoste, pasionat de adevăr și atașat de virtute, iubitor de Dumnezeu și de oameni. Omul neobișnuit este un luptător pasionat împotriva mediocrității și ispitei care-i șoptește „e(ști) bine și așa”. El nu se mulțumește doar să supraviețuiască ci dorește să exceleze. El știe că cei care aleg prozaismul merg asemenea apei: în jos, la vale. Prețul plătit pentru complacerea în mediocritate este nespus de mare și nu de puține ori, tragic. Viața lui Samson ne servește drept argument.

În planul lui Dumnezeu, Samson trebuia sa fie mare, trebuia să fie un om dincolo de obișnuit. A fost chemat să fie integru, abstinent, moral, puternic , sfânt și o lumină între frații lui. Samson știa care este menirea lui, știa care este sursa măreției lui și știa care sunt consecințele desprinderii de Sursa puterii lui.

Samson a tratat viața ca pe o continuă distracție și s-a aventurat nebunește dincolo de granița stabilită de Dumnezeu pentru fericirea lui. Samson a ales să nu fie măreț, a ales să nu se deosebească semnificativ de semenii săi. A concurat în degradare morală chiar și cu dușmanii săi reușind, din păcate, să-i întreacă.

Dar azi este șansa ta și a mea. Dumnezeu ne provoacă din nou la excelență. „Dumnezeu a stabilit un standard cât mai înalt pentru a fi sigur că nu vom ținti prea jos. El l-a făcut de neatins (doar prin eforturi omenești) pentru ca niciodată să nu ne găsim vreo scuză pentru a ne opri din creștere.”[1]

Toți suntem chemați la lucruri importante. Există un erou în fiecare dintre noi. Toți am fost creați de Dumnezeu pentru a fi o binecuvântare pentru mulți și chiar un erou pentru câțiva.[2] Haidem să nu repetăm istoria lui Samson. Vă provoc să o schimbăm!

„Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” (Peter O’Toole)