Veşti bune, criza are!

Într-o lume care este bântuită de crize, păcatul, singurul, nu pare să intre în criză (dar va veni şi vremea lui). Acesta  are tot timpul clienţi. Păcatul este un produs al Satanei, iar el trăieşte cea mai mare criză. Zilele diavolului sunt numărate, timpul lui este tot mai puţin, de aceea produsul lui trebuie să aducă rezultate optime într-un timp record, astfel încât cei mai mulţi pământeni să rateze ultimul tren spre Paradis. Păcatul produce criză, de fapt criza este invenţia diavolului şi derivatul păcatului.

Când Adam şi Eva au păcătuit, prima criză a fost aceea de relaţie. Când Abel a fost ucis de Cain, s-a accentuat criza în familie. Mai târziu, lumea a fost prăpădită de Dumnezeu prin potop, din cauza crizei morale. Construirea turnului din Babel, ca o dovadă a nesupunerii faţă de voia lui Dumnezeu, a condus la criză socială, din cauză că nu se mai înţelegeau toţi în aceeaşi limbă. Acest moment a creat şi precendul unor bariere etnice şi lingvistice. Pe timpul lui Avraam găsim criză economică în Canaan, din cauza secetei. Pe timpul lui Iosif în Egipt, 7 ani a fost criză economică şi alimentară; n-a suferit nimeni atât de mult, fiindcă a fost un om al lui Dumnezeu la conducere. De-alungul timpului, păcatul care a înlocuit ascultarea de Dumnezeu, a semănat seminţele unor crize de tot soiul. Astăzi, noi, îi culegem roadele mai din plin ca orice generaţie.

Criza de azi, nu mai poate fi oprită. Singurul care ar putea să o facă este Dumnezeu, dar nu mai are nici un interes. A aduce din nou pământul pe linia de siguranţă, ar însemna să prelungească agonia celor care vor să vadă Cerul. Ar însemna să-şi amâne întâlnirea cu cei care Îl iubesc. Ar însemna să cheltuiască inutil în ceea oricum va arde. Ar însemna să mai dea har păcatului şi păcătoşilor notorii, în defavoarea celor dragi Lui care sunt plini de dor după Patria Cerească.

Într-o lume ce alunecă fulgerător spre prăbusirea finală, încerc să fiu preocupat de crizele din lumea mea interioară. Mă străduiesc să le identific şi să cer apoi ajutor lui Dumnezeu pentru rezolvarea lor. El ne asigură, prin Cuvântul Său, Scriptura, că orice criză a fiinţei noastre are rezolvare. Din criza morală se iese prin acceptarea şi trăirea principiilor Lui, a poruncilor Lui. Criza familială poate fi rezolvată prin supunerea noastră lui Dumnezeu, iubindu-mi soţia precum Isus biserica şi respectându-mi soţul precum îl respect pe Dumnezeu. Privindu-mi copiii ca pe darul lui Dumnezeu şi educându-i pentru eternitate nu pentru focul ce va veni. Criza socială se rezolvă privindu-mi semenul ca fiind mai mare decât mine, slujindu-l, făcându-i lui ceea ce aş vrea ca el să-mi facă mie. Criza financiară se rezolvă căutând folosul celor de lângă mine, nu doar al meu. Iar din criza alimentară putem ieşi dacă ne împărţim pâinea cu cel flămând. Criza de identitate dispare atunci când sunt conştient de originea mea divină, de direcţia corectă şi finalitatea vieţii, veşnicia cu Dumnezeu.

Vestea bună a crizei este tocmai faptul că Pământul nu va mai ieşi din criză, o spune Dumnezeu în Cartea Lui Sfântă, însă pământenii mai pot prinde ultimul tren spre lumea de dincolo de zări. Caută să fii şi tu în el!