Victorie incompletă

110_06_0079_BiblePaintings_prev

14. Când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâini.
15. El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16. Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; cu o falcă de măgar am ucis o mie de oameni.”
17. După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi…

20. Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea filistenilor. (Judecători 15).

Dacă teama israeliţilor era ca Samson să nu le facă rău, atunci când au venit cu 3000 de oameni, teama lui Samson a fost să nu fie nevoit să-i omoare pe fraţii lui evrei. De aceea au făcut un jurământ că nu vor avea nici o intenţie ucigaşă faţă de Samson.

L-au legat cu două funii noi şi l-au adus în tabăra filistenilor. Când filistenii au văzut că Samson era legat şi gata să le fie predat, o frenezie a pus stăpânire peste ei. Cât de uşor a fost totul, se gândeau unii. Ne întoarcem mai repede acasă, gândeau alţii. Ambele grupuri, însă, greşeau dramatic. Ceea ce le dădea siguranţă de faţă cu Samson era puterea funiilor, ceea ce-i dădea siguranţă lui Samson era puterea Duhului (care l-a tot stârnit prin bravurile săvârşite, în speranţa că îl va pune pe Samson pe drumul drept).

O mie dintre filistenii au sărbătorit pentru ultima dată în viaţa lor (cel puţin au murit cu zâmbetul pe buze).  Victoria a fost impresionantă dacă te gândeşti că o mie de vieţi au fost curmate de o singură persoană cu o armă care s-ar clasifica pe locul I în Top 10 – cele mai ciudate arme de luptă – o falcă de măgar.

Victoria, însă, nu a fost completă, din cel puţin două motive: primul este acela că eroul a obosit iar restul filistenilor au reuşit să scape. Al doilea şi cel mai intrigant a fost că cei 3000 de israeliţi au stat cu mâinile în sân amuzându-se de spectacol, în loc să fie parte activă a luptei.

Concluzia tristă a capitolului este că israeliţii (din sud) deşi au avut parte de linişte în timpul vieţii lui Samson, erau încă robi ai filistenilor. E adevărat că nu au mai fost deranjaţi de aceştia dar asta nu era ceea ce ar fi dorit Dumnezeu.

Păcatul care doar l-ai pus în carantină dar nu l-ai anihilat, îţi va da o oarecare simţământ al siguranţei şi stăpânirii lui, însă, mai devreme decât te gândeşti, acesta te va ataca din nou. Victoria parţială în lupta cu răul şi automulţumirea cu aceasta, îi va da lui avantaj, nu ţie. Faptul că azi ai dat două şuturi diavolului nu trebuie să-ţi dea motiv de petrecere în cinstea victoriei, ci să te pună în gardă pentru următoarea confruntare. Duşmanul care pleacă azi cu coada între picioare, se va întoarce mâine cu forţe şi tactici noi, de aceea stai cu ochii-n patru.

Unul dintre atuu-rile diavolului este că nu se dă niciodată bătut, in timp ce una dintre slăbiciunile omului este că sărbătoreşte prea devreme. Fii un veghetor vigilent, războiul e în toi iar luptele ce le câştigi să fie motive de avânt, nu de concediu.

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

6 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *