Păcăleală nu doar de 1 aprilie
Originea zilei de 1 aprilie este neclară. În multe culturi precreştine, ziua de 1 mai era celebrată ca prima zi de vară şi marca începutul sezonului de însămânţări de primăvară. Un “prost de aprilie” era cel care făcea aceste lucrări mai devreme.
O altă teorie este că această dată era prima zi din an în Franţa. Când regele Carol al IX-lea a mutat-o la 1 ianuarie, cei care s-au opus inovaţiei au fost tachinaţi de ceilalţi cu porecla de „proşti de aprilie”.
Un ziar englez din 13 aprilie 1789 scria că ziua de 1 aprilie are legătură cu trimiterea corbului de către personajul biblic Noe, înainte ca apele să se fi retras. Noe ar fi făcut acest lucru în prima zi a acelei luni din calendarul iudaic ce corespundea lunii aprilie.
(Sursa: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/845731/1-aprilie-ziua-stirilor-mincinoase)
Oricum, oricare i-ar fi originea, pentru noi înseamnă prea puţin. Ne-am obişnuit şi a devenit mod de viaţă să imităm maimuţeşte ce fac alţii fără să ne gândim dacă are vreo noimă, fără să ne mai întrebăm: de ce fac asta? Până la urmă, cu ocazia acestei zile, păcălim (de fapt minţim) pentru că ne place, iar această zi a minciunii a devenit sărbătoare internaţională (Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania şi Franţa) şi naţională, avându-l pe Păcală pe post de erou.
Marea problemă însă este că acestă sărbătoare a minciunii nu este o sărbătoare doar de o zi, ci de toate zilele, chiar şi cei care au acumulat o doză de sfinţenie îşi iau libertatea de aş aduce tributul cerut. Principiul, în această zi, este că minciunile sunt inofensive, de-alungul vremilor formându-se diferite top-uri ale păcălelilor. De exemplu în Franţa s-a spus pe un 1 aprilie că Turnul Eiffel va fi dezmembrat. „Le Parisien“ se ţine de şotii în 1986 şi anunţă că celebrul Turn Eiffel este pe cale de a fi dezmembrat. Ştirea i-a şocat pe francezi, care nu doreau să-şi vadă un simbol naţional prăpădindu-se. În 1950, o televiziune olandeză a anunţat că Turnul din Pisa s-a prăbuşit. Mulţi oameni şocaţi de ştire au contactat speriaţi postul. Citind asemenea păcăleli, reacţia de a râde este inevitabilă, gândindu-te la naivitatea unor oameni.
Eu consider că topul minciunilor ar trebui refăcut şi să arate altfel. Aceste minciuni, care nu au fost făcute pe 1 aprilie încă mai persistă şi se repetă fără ca nimeni să râdă sau să plângă sau să certeze care este adevărul de fapt.
- Prima păcăleală (a se înţelege minciună) o face diavolul în Eden. „Puteţi să mâncaţi din toţi pomii chiar şi din cel interzis, şi hotărât că nu veţi muri!” Dacă a fost o inofensivă păcălelă sau ucigătoare minciună, hotărâţi voi!
- „S-a schimbat ziua de închinare, din Sâmbătă în Duminică” – zice şi decretează încre(ş)tinatul Constantin. Dacă Dumnezeu a zis asta vreodată, arătaţi-mi şi mie unde?
- „Dumnezeu a murit!” -zice Nietzsche. Care dintre ei este viu astăzi puteţi descoperi şi voi.
- „There’s probably no God. Now stop worrying and enjoy your life!” – Probabil că nu există Dumnezeu. Aşa că încetează să te mai îngrijorezi(în acest sens) şi bucură-te de viaţă. Este minciuna care o navetează autobuzele prin marile oraşe ale Europei. Când va scădea numărul stresaţilor şi îngrijoraţilor din Europa datorită acestei terapii ateisto-drăceşti, vă rog din suflet, daţi-mi de ştire!
„Ochiul Meu va fi fără milă pentru tine, şi nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.” Ezechiel 7,4.
Multe minciuni a ingerat şi poporul Israel de-alungul vremurilor, amăgindu-se că nescultând de voia lui Dumnezeu le va merge bine. Astfel au ajuns să se închine în faţa idolilor care erau o urâciune pentru Dumnezeu, făcând rugăciuni şi implorând frenetic să le vină în ajutor. Au pictat locul de închinare cu tot felul de imagini de fiinţe care simbolizau zeităţi care credeau că le poartă de grijă in diferitele domenii existenţiale şi de activitate. Uitând parcă din mâna cui au ieşit şi cine le-a purtat de grijă, aduceau multumiri creaturilor şi nu Creatorului. Şi se pare că au uitat şi de episodul de pe Carmel când Ilie a râs de miile de prooroci ai lui Baal, care au fost şi ucişi după terminarea aducerii jertfei.
Aceste imagini L-au întristat atât de tare pe Dumnezeu încât a hotărât o judecată asupra poporului: „… Te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale” (Ez. 7,3b). Iar în continuare le spune pe un ton hilar că nu ar trebui să-şi facă probleme cu privire la pedepse şi judecăţi deoarece „urâciunile tale… ar trebui să te ajute.” Lucru ce nu s-a întâmplat niciodată. Diavolul dă bir cu fugiţii când vine Domnul fiindcă puterea lui este infimă faţă de cea a lui Dumnezeu. Milenii după milenii, diavolul ne-a tot păcălit că fără Dumnezeu ne e mai bine. Că nescultarea faţă de Cel Atotputernic, este doar pentru cei înguşti la minte, dar pentru cei deştepţii are el pregătit o viaţă plină cu plăceri. Tot el ne-a amăgit că trebuie să alergăm după bucuriile pământului, „plăcerile de o clipă ale păcatului”, că astea ne fac bine, iar cât despre alegarea după Împărăţia Cerurilor…, pierdere de timp şi goană după himere.
Ne-a făcut să trăim cu maximum de potenţial viaţa pentru acum şi aici, şi nu ne-a mai rămas nici o putere şi dorinţă pentru viaţa de atunci şi acolo sus.
Iar adevărul ce nu trebuie să îl uităm este că în ziua socotelilor, diavolul iarăşi va da bir cu fugiţii iar pactul cu păcatul nu ne va „ajuta” decât să ardem mai mult. Specialitatea diavolului este de a doborî, a călca în picioare cinstea şi onoarea fiecărui om, de a râde copios de căderile noastre, şi de a ne împiedica să trăim frumosul pur de aici dar mai ales de acolo Sus. Singurul Isus te poate restaura, vindeca şi mântui. Viaţa, doar cu El are sens. O zi fără păcăleli !