Antidotul pentru ne-simţire şi… alte ne-ruşinări

4. Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş.
5. El a zis celor din Sucot: „Daţi, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoţeşte, căci sunt obosiţi şi sunt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.”
6. Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oştirii tale?”
7. Şi Ghedeon a zis: „Ei bine! După ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustiu şi cu mărăcini.”

…………………………………………………………………………………………….

14. A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat, şi care i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrânilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi.
15. Apoi a venit la cei din Sucot şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna pentru care m-aţi batjocorit, zicând: „Oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiţi?”
16. Şi a luat pe bătrânii cetăţii şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustiu şi cu mărăcini. (Judecători 8)

Sucot era o cetate a seminţiei lui Gad aşezată de-a lungul râului Iaboc, râu care se varsă, apoi, în Iordan. Această seminţie nu a participat la luptă împreună cu Ghedeon, deşi legăturile frăţeşti dintre ei, ar fi trebuit să-i determine să paticipe activ în lupta împotriva duşmanilor comuni. Ei însă, au stat comozi în cetatea lor, mulţumiţi să urmărească bătălia la TV sau on-line, mâncând chipsuri. Ghedeon şi armata lui, plecaţi în urmărirea regilor Madianului, ajung la porţile cetăţii Sucot, obosiţi şi flămânzi. Eliberatorii naţiuni, au ajuns la uşa caselor lor, cerând nimic altceva decât o bucată de pâine. Nu cer să li se dea o petrecere scurtă, nici o masă copioasă, nici o sedinţă de masaj…, nimic, decât o bucată de pâine pentru fiecare. Măcar că oricare dintre aceste cereri nu erau exagerate.

Numai că după cererea lor legitimă…are loc un…(aţi ghicit!), comitet sau sedinţă la nivel…josnic. Şi în unanimitate, cei 77 de bărbaţi din conducerea cetăţii, hotărăsc respingerea cererii lui Ghedeon şi celor 300 de oşteni.

Motivele?

Motivul 1: Bătălia nu este practic câştigată de Ghedeon. Am urmărit ştirile şi încă nu se ştie cine va câştiga.

Motivul 2: Conform poliţiei de frontieră, în urmă cu ceva vreme, au trecut graniţa seminţiei, 15.000 de madianiţi în frunte cu regii lor, care sunt de 50 de ori mai mulţi ca voi. Credem că nu le puteţi face faţă şi de aceea nu putem risca să vă ajutăm, devenind astfel duşmanii lor.

Motivul 3: Hrănirea armatei ar cauza o criză alimentară, cetatea aflându-se şi aşa în criză economică.

Motivul 4: Lupta aceasta nu e lupta noastră.

La auzul acestor cuvinte Ghedeon le promite un „masaj” de neuitat la întoarcere. Dacă popoarele străine tolerate de popor, le-au fost spini în ochi şi în coaste aşa cu le-a spus Dumnezeu, aceşti fraţi ai lor nu au fost altceva decât nişte spini în inimă şi suflet. Iar atitudinea ne-simţitoare şi ne-ruşinată, avea nevoie de un antidot special: spinii, deoarece spin pe spin se scoate.

Au răs bărbaţii cetăţii de ameninţarea lui Ghedeon, deşi e posibil ca unii să fi tremurat. Imaginaţi-vă momentul când Ghedeon se întoarce la Sucot cu regii madianiţi capturaţi, ca nişte trofee ale victoriei! Nici unul dintre noi n-am fi vrut să fim în pielea unuia dintre cei 77 „magnifici”! Bineînţeles că masajul promis nu se lasă aşteptat, iar spinii şi mărăcini au „simţit” că au şi ei un rost în viaţa lor blamată. Dacă a fost o ruşine să pleci acasă declarându-te fricos, una mai mare a fost lipsa de patriotism şi simţire cu fraţii tăi care au luptat pentru tine şi în locul tău.

Ghedeon a vrut să dea o lecţie acestor bărbaţi ca să înveţe tot Israelul că atunci când ţara arde, „babele” nu trebuie să meargă la coafor şi nici „moşii” să citească ziarul.

Pentru noi: Cu cicatrice tot rămâi, fie luptând pe câmpul de luptă de partea Domnului, fie pe fotoliul leneviei. Primul tip de cicatrice este dovada dragostei pentru El, în timp ce al doilea tip este dovada nepăsării faţă de cauza Lui. Cred că ne dăm seama cu toţii cine va avea parte de „concediul” veşniciei cu El! Poate că nu poţi lupta în prima linie, dar poţi sprijini pe cei care o fac. Nu aştepta „masajul” spinilor pentru a te trezi la realitate, e un antidot prea costisitor!