Mândria Tatălui

1. După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2. la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,
4. ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
5. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut”? Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”?
6. Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
7. Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”;
8. pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate;
9. Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” (Evrei 1).

Ca şi copil, poate cel mai mare dar pe care ţi-l pot oferi părinţii este să fii apreciat pentru faptele bune, mici sau mari, pe care le-ai făcut. Ceea ce spune părintele despre tine contează.

Cel mai apreciat fiu a fost Fiul Tatălui, Isus. El a fost, este şi va fi veşnic, mândria Tatălui şi a Universului. Încă de copil pe acest pământ Fiul era plăcut atât înaintea oamenilor cât mai ales înaintea lui Dumnezeu. Când Domnul Isus Şi-a început lucrarea, unii oameni, din cauza mândriei, necredinţei şi invidiei, au vorbit urât despre El, însă Tatăl L-a numit „Fiul Meu preaiubit în care-Mi găsesc toată plăcerea”. Nu a contat prea mult ce spuneau oamenii răutăcioşi despre El că este, conta ce spune Tatăl despre El. Faţă de nici un fiu al Lui n-a privit Dumnezeu mai cu plăcere decât faţă de Isus şi nici unui fiu nu I-a fost mai drag Tatăl cum I-a fost lui Isus.

Fiul era plăcut înaintea Tatălui deoarece Fiul iubea ce iubea Tatăl şi ura ce ura Tatăl. Fiul iubea neprihănirea, acea virtute divină care te păstrează curat înaintea Tatălui în fiecare clipă. După o zi grea de misiune pe acest pământ, printre oameni murdari de păcate, Fiul Isus se întorcea în fiecare seară înaintea Tatălui, cu haina neprihănirii curată, nepătată. Fiul ura nelegiuirea, acea mutaţie a păcatului care a adus omul atât de jos. Isus nu doar a dezaprobat păcatul, ci l-a urât. El nu doar s-a împotrivit păcatului, ci l-a învins. Isus este singurul fiu al lui Dumnezeu din faţa căruia, autorul păcatului, Satana, pleca întotdeauna învins. Drept răsplată, Tatăl Şi-a uns Fiul cu untdelemnul bucuriei de a sta cu El în veciile nesfârşite.

Despre mine şi despre tine ca fiu sau fiică, ce spune Tatăl din ceruri? Suntem noi mândria Lui? Azi şi în fiecare zi, să-I dăm prilej Tatălui să ne laude şi să fie mândru de noi ca fiecare dintre noi să avem privilegiul ungerii cu untdelmnul bucuriei de a sta veşnic cu Tatăl şi fratele nostru mai mare, Isus.