O împărăţie de slava sau un potop de foc?

28. Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29. fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”. (Evrei 12)

Cartea Evrei lansează spre final ultimul avertisment care are menirea de a pune serios pe gânduri cititorii şi ascultătorii de atunci dar şi de azi.

Primul avertisment a fost cel din Evrei 2,3: „Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare…?” Răspunsul este logic: a-L respinge pe Isus înseamnă a respinge mântuirea şi nu există nici un mod de a scăpa de consecinţele nefaste ale acestei alegeri.

Al doilea avertisment din Evrei 3,12 pune din nou în gardă pe creştini amintind din istoria vechiului Israel că există un pericol al împietririi inimilor faţă de persoana lui Isus.

Al treilea avertisment îl găsim în Evrei 6,4-6 şi scoate în evidenţă faptul că nu există nici o speranţă pentru aceia care continuă să-L respingă pe Isus.

Evrei 10,26-29 avertizează a patra oară, cu o şi mai mare putere, faptul că cei care Îl resping pe Isus vor avea parte de o pedeapsă mai mare decât cei care l-au respins pe Moise.

Ultimul avertisment, cel din Evrei 12,25-29, este o continuare a celui anterior iar mesajul central este legat de acceptarea lui Isus prin credinţă sau respingerea Lui. A-L refuza pe Isus înseamnă să renunţi la tot ce contează cu adevărat. Greşeala mare a lui Israel la muntele Sinai nu a fost fost aceea că au făcut un viţel de aur în faţă căruia i s-au închinat, ci faptul că au exprimat deschis lui Dumnezeu, prin Moise că preferă ca Dumnezeu să nu le mai vorbească El însuşi, nemijlocit. Astfel Moise a devenit purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu iar mesajele lui Dumnezeu erau transmise prin gura lui Moise. Istoria lor a dovedit că şi prin acest mod, pe care ei l-au cerut, L-au nesocotit pe Dumnezeu, nesocotind cuvintele pe care Moise le vorbea în auzul lor.

Creştinii au ajuns exact în situaţia Israelului din vechime, diferenţa mare constă în purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Creştinilor le vorbeşte însuşi Isus, care este venit de sus, de aceea, respingerea adevărurilor lui Isus şi respingerea persoanei lui Isus ca Mântuitor şi Domn la nivel personal, aduce cu sine o pedeapsă mai aspră decât au primit cei care L-au respins pe Dumnezeu prin nesocotirea lui Moise.

Cele 5 avertismente conţin un mesaj comun care prevesteşte un sfârşit tragic pentru cei care  continuă să nu le ia în seamă. Avertismentele sunt oarecum progresive, ele exprimând pericole care te pot coborî în adâncul de unde nu te mai poate scoate nimeni. Astfel, putem spune că declinul sau căderea creştinului este una progresivă care începe cu nepăsarea care aduce ulterior împietrirea inimii. Desensibilizarea inimii faţă de mesajele lui Dumnezeu atrage după sine apostazia, iar apostazia aduce judecata care îl va separa veşnic pe păcătos de Dumnezeu.

Atunci când îţi faci calculele vieţii e foarte important cine te învaţă să socoteşti şi mai ales e important să începi să-ţi trăieşti viaţa având în minte finalul ei. O viaţă bine trăită se începe cu sfârşitul ei, pentru că existenţa însăşi este o numărătoara inversă şi se pare că se cam apropie de zero, asta o spune chiar Dumnezeu. Nimeni nu ştie cât mai are de trăit dar toţi ştim cum am trăit şi putem decide cum vom trăi. Finalul vieţii va fi unul fericit sau nefericit nu în funcţie de numărul anilor ci de calitatea lor iar evaluarea o va face Isus Însuşi. Între o Împărăţie de slava sau un potop de foc, tu ce alegi?