Har expirat
Imaginează-ți că odrasla pe care ai crescut-o cu drag și căreia i-ai pregătit un viitor strălucit alături de tine, este ținută în robie de către un terorist nemilos și batjocoritor. Ce sentimente te încearcă? Durere, furie, ură, răzbunare? Ei bine, imaginează-ți că tu, părintele acestui copil înrobit, ai posibilitatea de a-l elibera și de a șterge de pe fața pământului acest grup de teroriști fără inimă printr-un singur gest. Ai acționa conform puterii tale? Sau ai începe un proces lung de negocieri în care să simți că ești luat și tu peste picior de acest ”zero existențial”? Într-o situație asemănătoare, în afară de eliberarea copilului, ai mai urmări și câștigarea dușmanului ca prieten?
Hai să fim sinceri cu noi înșine și să dăm acestor întrebări răspunsul care deja inima l-a ridicat limbii sau gândului și nu acela care l-am da de dragul pozării ca sfânt în fața altora… Eu am binecuvântarea de a-mi privi odraslele zilnic, și cu toată dragostea de care mă simt capabil, și cu toată moralitatea și sfințenia pe care le urmăresc zilnic…într-o asemenea situație eu mi-aș scoate copilul și aș nimici pe opresor cu toată gașca lui. Voi?
Ceea ce eu aș face și poate că și unii dintre voi, este exact ceea ce Dumnezeu nu făcut în cazul ”fiului” Său Israel care era robit și batjocorit de Faraon. În ciuda oricăror așteptări pe care le-am avea noi cântărind situația poporului, Dumnezeu pare că nu grăbește deloc eliberarea. Dimpotrivă, actul Său de negociere cu Faraon aduce la descurajarea și dezamăgirea poporului care aștepta eliberarea.
Se vede clar în această istorie a eliberării că Dumnezeu nu a dorit doar Continue „Har expirat”