Schimbare de adresă
În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14,2.3)
Isus nu promite ceea ce nu deține. Și a deține ceea ce ți s-a promis este o chestiune de predare personală. Nu trebuie să dai din coate să ajungi în Rai, trebuie doar să consimți la primirea aripilor
Viitorul promis de Isus nu este utopie ci o realitate indubitabilă. Casa de sus este cât se poate de sigură, cea de aici, chiar dacă este vizibilă, este cât se poate de incertă. Ajungi la succesul etern nu prin a investi ci prin a accepta investiția Lui.
Unul dintre scopurile primordiale ale venirii lui Isus printre noi a fost și acela de a ne schimba adresa. În discursurile Lui se poate remarca cu ușurința ideea că omul la nașterea sa pe acest pământ nu a primit rezidență permanentă aici ci doar o viză de flotant. Toți magnificii credinței au avut această gândire: „În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ” (Evrei 11,13). Isus a redefinit prioritățile umane, filozofia și nordul gândirii noastre. De la Isus totul pare a fi pe dos dar în realitate aceasta este adevărata față a lucrurilor.
O concepție revoluționară a lui Isus a fost cea legată de împlinire. Concepția umană, dintotdeauna, a fost că împlinirea rezidă în materialism. Recunoașterea și valoarea umană era și încă este dată de cât și de ceea ce deții.
Coborârea lui Isus pe planeta pământ, viața lui trăită la superlativ într-o familie cu trai precar, într-un sat rău famat și trecut cu vederea si de GPS, a răsturnat filozofia materialistă. Isus a demonstrat că nu ești bogat cu adevărat dacă deții lucruri sau mai rău, dacă lucrurile te dețin. Ești declarat înavuțit dacă Sursa a tot ce există te deține. Dacă ceea ce deții are termen de expirare, dacă este amenințat de demodare și dacă nu durează veșnic înseamnă că ai „investit” într-un cont numit „deșertăciune”.