Credința nu crește în eprubetă!
Poporul Israel s-a mai confruntat o dată cu o armată, cea a Egiptului, care a pornit după ei în pustie să-i aducă înapoi în robie. Atunci Dumnezeu le-a transmis prin Moise următorul mesaj: „Domnul Se va lupta pentru voi, în timp ce voi veți tăcea” (Exod 14,14). Lecția pe care trebuiau s-o învețe era că atâta vreme cât Dumnezeu este conducătorul existenței lor, viața nu le este în pericol. Neparticiparea lor la luptă nu însemna detașare și inactivitate ci implicare pe un alt front. Atacul armatei lui Faraon nu era problema lor, deși ei au făcut-o. Sarcina pe care Dumnezeu le-a dat-o era să-și biruiască frica, limba și necredința. Necredința, frica și limba fac mai multe victime decât un război, lucru dovedit în istoria poporului Israel. O generație întreagă a pierit în pustie fără să vadă Canaanul din cauză că nu s-au încrezut în Dumnezeu; iar necredința aduce ca rod vorbirea fără rost și pshihoze nejustificate. Omul care nu mai crede, nu mai speră, iar omul care își pierde speranța se sinucide pshihic și spiritual, devenind o povară pe alții și pentru el însuși. Continue „Credința nu crește în eprubetă!”
